Invitatia la vals - Mihail Drumes



Pentru ca multi dintre voi mi-ati recomandat sa citesc cartea cat mai repede, nu am mai stat pe ganduri. Recunosc, sunt putin dezamagita. De cele mai multe ori, cand am asteptari foarte mari de la o carte, nu se ridica la nivelul asteptarilor. Nu spun ca nu mi-a placut, pentru ca nu ar fi adevarat, insa ma asteptam sa imi placa mult mai mult, sa ma tina cu respiratia taiata. In loc de asta, am citit-o destul de greoi.

Personajele, Tudor si Mihaela, mi s-au parut uneori ca au grave probleme psihice (nu aruncati cu pietre, asta a fost perceptia mea). Poate ca nu am citit-o intr-un moment potrivit, poate nu aveam starea necesara, sau poate ca pur si simplu am avut asteptari prea mari (asta e cea mai plauzibila cauza).

Avem parte de o poveste de dragoste pasionala, ciudata, consumatoare de energii pozitive. Avem parte de un razboi al orgoliilor, de o defilare a razbunarii dusa la extrem (razbunare provenita dintr-o iubire mistuitoare). Sincer, m-a depasit. Pentru mine, dragostea trebuie sa fie pura, nu mistuitoare; vindecatoare, nu ucigatoare. Dar cine sunt eu sa judec?

Intr-adevar, cartea te ajuta sa reflectezi asupra vietii, asupra lucrurilor importante, mult mai importante decat orgoliul prostesc (de care ne lovim toti la un moment dat).

Nu o sa va povestesc actiunea, cred ca trebuie sa o descoperiti singuri.

Va las doua citate din carte care mi-au placut.

"In definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o ascund
indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii?"

"Mi se pare ca te vad in toate femeile si nu te aflu in nici una. Te simt cand
prezenta, cand plecata totusi mereu actuală. Daca uneori te prind de
mana, faptura ta se topeste ca un fulg de zapada..."

Etichete: , , ,