"Am gasit o iesire din inchisoare, o usa care se deschide spre libertate; scriu asta ca sa ti-o arat."
Tocmai am terminat de citit Copiii paznicilor de elefanti, de la Editura Univers.
Fiecare avem Elefantul nostru, pe care il pazim cu sfintenie, deoarece nu stim cum sa il scoatem din viata noastra. In aceasta carte, Elefantii sunt problemele pe care le ducem cu noi, mai mari sau mai mici, intrebarile fara raspuns, nelinistile, framantarile launtrice.
Cartea este povestita din perspectiva lui Peter, un baiat de 14 ani, care incearca sa se maturizeze mai repede decat ar trebui, ducand in spate problemele parintilor lui. Cand acestia dispar, impreuna cu sora sa, Tilte si cu fratele sau, Hans, trebuie sa faca fata problemelor ramase in urma.
Afla ca parintii lor sunt implicati in afaceri mult prea dubioase pentru un preot si o organista la biserica si pleaca pe urmele lor, sperand sa ii poata opri de la a face o greseala.
Lucrurile se complica, deoarece si ei sunt urmariti, la randul lor, de alte persoane. Au parte de o adevarata aventura (poate chiar nu prea realista, pe ici pe colo) si totul este relatat cu umorul si ironia pe care le poate avea un copil de 14 ani.
Cartea vorbeste de spiritualitate, de fericire, de singuratate, dar totul este tratat cu un optimism convins, de catre Peter.
Sora sa, Tilte, pare un personaj mult prea matur pentru varsta ei, care poate juca pe degete orice adult vrea. Mi s-a parut putin neverosimila, in comparatie cu Peter. Contrastul dintre ei a fost destul de mare.
Cartea e scrisa intr-un stil destul de lejer, potrivit varstei naratorului, exceptand unele pasaje, in care filozofia despre viata a personajelor m-a depasit putin. Oricum, e o carte interesanta.
"Atunci am observat ca se mai afla un oaspete de fata si cineva s-a asezat in spatele meu. Am simtit lucrul acesta atat de viu, incat m-am intors, dar nu era nimeni si mi-am dat seama ca era singuratatea."
O puteti achizitiona de aici.
Etichete: Editura Univers, Peter Hoeg, Recenzii
