Vreau să vă avertizez, încă de la început, că Băiatul care a furat calul lui Attila nu este o lectură ușoară. Să nu vă așteptați la o poveste simplă, relaxantă.
Deși cartea are puțin peste 90 de pagini, toate sunt pline de o asemenea duritate și complexitate, încât o citești greu, uneori cu revoltă, alteori cu greață, uneori cu milă, alteori cu indignare.
O carte despre delir și nebunie, despre supraviețuire la limita puterii și a absurdului, despre putere și fragilitate, despre ură și răzbunare.
Doi frați, cel Mare și cel Mic sunt prinși într-o capcană din care par să nu aibă scăpare. Sunt captivi într-un puț adânc de 7 metri, fără nici o posibilitate de a ieși, doar cu o pungă cu mâncare, de care însă nu se ating, deoarece este a mamei.
Nu se știe cum au ajuns acolo, nu avem detalii despre viața lor de dinainte. În puțul de câțiva metri, ei trebuie să renască, să supraviețuiască, să se mențină întregi la corp și la spirit.
Zilele par să aibă o rutină - cel Mare se antrenează, cel Mic găsește mâncare, din care primește doar o mică parte, restul fiind pentru cel Mare.
Trec prin toate stările posibile, atât fizic, cât și mintal. În timp ce fratele cel Mare pare a fi cel care ia deciziile, protectorul, cel care se ține pe picioare, cel Mic este visător, temător, își pierde mințile, pentru a își reveni la fel de repede. Trece de la o extremă la alta, transformarea sa fiind extraordinară, de la o zi la alta.
Furia îi face să supraviețuiască și dorința de răzbunare să reziste de la o zi la alta. Caracterele li se modelează în funcție de fiecare zi de foame pe care o îndură, de fiecare durere, de fiecare vis pe care îl au, de fiecare delir.
Vor reuși oare să supraviețuiască? Cum au ajuns în situația asta? De ce nu se ating de punga cu mâncare, preferând să se hrănească cu rădăcini și insecte? Multe întrebări își vor găsi răspunsul în ultimele pagini ale cărții, care te lasă cu gura căscată de uimire și indignare.
Cartea a apărut la Editura Univers, în 2015. O puteți achiziționa de aici, cu 70% reducere.Etichete: Editura Univers, Ivan Repila, Recenzii
