Oscar și Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt



Cine naiba m-a pus să citesc Oscar și Tanti Roz? Ema, tu ești vinovată! M-ai tot bătut la cap cu cartea asta, până am citit-o. Cred că nu m-a mai tulburat așa o carte de la Coliba unchiului Tom, prima carte la care am plâns, în copilărie. Cu toate astea, îți mulțumesc!

Nici nu știu ce aș putea spune ca să exprim sentimentele pe care le-am trăit cât am citit cartea asta și multe zile după. E o carte mică, am citit-o în jumătate de oră...jumătate de oră în care nu știu dacă am respirat sau dacă am clipit prea des. Jumătate de oră în care am sperat, am fost dezamăgită, aproape că am plâns de ciudă și de neputință.

Oscar are 10 ani și este pe moarte. Își trăiește ultimele zile într-un spital, terifiat de sfârșitul care se apropie și supărat pe toți cei din jur, care nu mai au curajul să îl privească în ochi, nu decând se știe că va muri.

Singura care îl înțelege și îi da un strop de speranță e Tanti Roz, o infirmieră bătrână, singurul sprijin al băiatului în aceste ultime zile.

Ea îl îndeamnă să îi scrie lui Dumnezeu, câte o scrisoare în fiecare zi, în care să îi spună gândurile lui și să îi ceară un singur lucru. De asemenea, fiecare zi pe care o trăiește, înlocuiește 10 ani.

În cele 10 scrisori ale lui Oscar, trece prin adolescență, prin tinerețe, se căsătorește, suferă din dragoste și îmbătrânește frumos. Credința lui îl ajută să uite uneori că e pe moarte și să se bucure de fiecare 10 ani pe care îi trăiește.

" – Oamenii se tem de moarte deoarece
necunoscutul îi sperie. Dar la urma urmei ce-i
necunoscutul? Eu ţi-aş propune, Oscar, să nu te
temi, ci să ai încredere. "

Etichete: , , ,