A venit momentul să trecem și ultimul
Prag, cel de-al treilea. Mă simt ca și cum m-aș despărți de niște prieteni....niște prieteni mai ciudați, într-adevăr. Dar, oricât de ciudați ar fi ei, nu ai cum să nu îi îndrăgești pe vindecătoarea Lia și pe dragonul Șarkan, pe Pisică și Blati, pe Maimuță (cea care poartă mintea lui Crius), pe Neell și Algar.
Dar, destul cu înșiruirile...să trecem la fapte! Dar ce să vă spun eu despre ultimul
Prag al Doinei? Că mi-a dat toate ideile peste cap? Ca e atât de imprevizibil, de nici acum nu îmi vine să cred cum s-a terminat sau că s-a terminat? Că m-a făcut să citesc până noaptea târziu, ca să nu mor de curiozitate, până a doua zi? Nu vă mai zic nimic, vă veți da seama și singuri. :)
Înainte să citiți rândurile de mai jos, vă recomand să citiți și părerile mele umile despre
volumul 1 și
volumul 2!
În Cetate pare să fie liniște. Lia și-a recăpătat tronul și conduce cu înțelepciune. Kor este închis în închisoare, nu se mai știe nimic de Ligă și oreade. Șarkan este mâna dreaptă a Liei, mulțumit că poate să fie lângă ea.
Dar, cum nicio minune nu ține mult, pacea mult visată și obținută cu greu se va pierde într-o clipă, când, la porțile cetății apare un mesager al Oserpilor (ființe înspăimântătoare, care arată ca o combinație între oameni și șerpi). Tot ce vrea este inima Liei, cea care este înzestrată cu mult mai multe daruri decât este ea conștientă. Cum este împiedicat să ajungă la ea, Oserpul le ia oamenilor, cu fiecare săptămână care trece, un an din viață. De asemenea, le seacă lacurile și îi lasă fără apă.
Cu o Cetate în care oamenii îmbătrânesc văzând cu ochii, Lia este în pericolul de a pierde controlul. Trebuie să își recapete inima și să lupte împotriva acestor creaturi care vor să îi distrugă neamul. Dar, pentru a o face, trebuie să treacă dincolo, în locul acela ascuns, unde Lordul Secretar și Păr Roșu fac legea și unde Mestecătorii se hrănesc cu iarba-viermelui și cu tot ce prind în cale.
Oamenii de acolo sunt prinși în loc: odată intrat, nu mai poți ieși. Cu toții așteaptă îndeplinirea profeției; o așteaptă pe acea femeie care va sosi și care prevestește sosirea Curierului, creatorul acestui Univers ciudat. E de prisos să vă spun că acea femeie e Lia. Toată lumea vrea ceva de la ea: unii să îi salveze, alții să o distrugă, alții să se sacrifice. În ea stă cheia către toate nodurile lumii, fără ca măcar ea să aibă habar.
Curajoasă cum o știm, Lia se înarmează cu inima în piept și cufărul plin cu umbre și zeeatină în mână, pregătită să salveze lumea, din nou. Dar, va reuși ea oare să facă față presiunilor și pericolelor? Va reuși să își înțeleagă puterile și să profite de ele?
Acum, că tot am terminat seria, pot să zic că e musai de citit de către iubitorii de fantasy. Doina Roman a creat o lume complexă și atât de inedită, încât e o plăcere să te pierzi în paginile cărților.
Etichete: Doina Roman, Editura TracusArte, Fantasy, Recenzii, Seria Pragul
