miercuri, 19 iulie 2017

Darurile mamei - Cecilie Enger - Recenzie


Orice om lasă în urmă amintiri, nostalgii, o întreagă viață. Atunci când ne confruntăm cu dispariția cuiva drag, nostalgia ne lovește în piept, ne dărâmă, ne face să ne rugăm pentru o clipă de răgaz. Că sunt amintiri triste sau vesele, plăcute sau neplăcute, nu le putem alunga. De parcă, până atunci, omul acela aproape că nu a existat. De parcă nu reușim să percepem o persoană decât după ce nu mai este prezentă în viața noastră.

Amintirile dau năvală peste noi, luându-ne cu asalt, vin nechemate, atunci când ne așteptăm mai puțin.

Roman autobiografic, Darurile mamei este o carte care te trezește la viață, te face să îi prețuiești mai mult pe cei dragi, să încerci să îți faci timp, în goana nebună de zi cu zi, pentru un zâmbet, pentru un cuvânt, pentru o privire.

Ceciliei îi revine sarcina de a sorta lucrurile mamei sale, înainte de a vinde casa în care a copilărit. Bolnavă de Alzheimer, bătrâna Ruth nu își mai amintește nimic din vechea ei viață. Nu și-l mai amintește pe soțul ei și nici divorțul de el, nu își mai amintește casa din Hon, cu pereții turcoaz din bucătătie, nu și-i mai amintește pe cei 3 copii, care se adunau în jurul bradului de Crăciun, entuziasmați pentru fiecare dar, nu își mai amintește frenezia și entuziasmul cu care lupta împotriva oricărei cauze care nu îi era pe plac. Nu își mai amintește nimic. Atunci când amintirile ei vin, sunt amestecate fără rost și asta o tulbură și pe ea și pe cei din jurul ei.

Cu o seară înainte de a vinde casa, Cecilie găsește într-un vechi sertar o listă cu daruri de Crăciun. Timp de 40 de ani, Ruth a notat, metodic, fiecare dar pe care ei l-au oferit sau l-au primit de Crăciun. 4 decenii în care unii oameni de pe listă au dispărut, făcând loc altora. 4 decenii în care viața li s-a schimbat, asta văzându-se și în darurile pe care le-au primit sau oferit.

Răsfoind listele de daruri, e ca și cum ar pleca înapoi în trecut. Amintiri crezute demult uitate îi revin, persoane demult pierdute îi reapar în memorie. Senzații pe care nu credea că le va mai regăsi, sunt toate în acele liste.

Să fie Darurile mamei doar o aducere aminte? E mult mai mult!

Mulțumesc, Editura Univers! Cartea o puteți achiziționa de aici.

2 comentarii: