Muzica vindecă tristeți



Muzica a făcut mereu parte din viața mea. M-am născut în epoca în care divertismentul era cu porția. Am crescut cu radio-ul pornit, sunetele muzicii răsunând în nopțile lungi de vară. Mi-am petrecut adolescența învârtind casetele cu creionul. Pun pariu că mulți tineri nu au nicio idee care e legătura dintre o casetă și un creion. De fapt, habar nu au ce e aia o casetă.

În liceu, îmi înregistram casete pe o combină. Trebuia să fie liniște continuă, dar uneori uitam și mai prindeam câte o frântură de conversații, între melodii. Dar, aveam pe casete ce melodii îmi plăceau și le ascultam la nesfârșit. Am trecut la cd-uri, mp3 playere și am ajuns la stick-uri.

E atât de ușor acum să îți asculți muzica preferată oriunde: în mașină, acasă, pe stradă, cu căștile în urechi. Sunetul îți pătrunde în minte, te învăluie, te cuprinde și apoi o ia de la capăt. Fiecare melodie îți aduce aminte de momente cheie: primul dans, primul sărut, prima oară când te-a luat de mână, prima oară când ți-ai văzut copilul.

Muzica vindecă tristeți, te ține de mână când ți se clatină lumea sub picioare, e lângă tine când pierzi persoane dragi.

Sunt o persoană care pune pasiune în tot ceea ce face. Mă bucur cu pasiune, iubesc cu pasiune, îmi expun părerile cu pasiune. Până și când sufăr, o fac cu pasiune.  Aș vrea să spun că viața mea a fost ca o melodie bună, dar nu e așa. Însă, melodiile bune m-au ajutat să trec mai ușor prin viață, mai ales când am fost căzută la pământ, și să mă ridic cu eleganță.

Unul din cele mai grele momente din viața mea a fost când mi-am pierdut tatăl. Nu știu dacă îmi voi putea găsi vreodată cuvintele pentru a exprima ce e în sufletul meu când îmi amintesc de el. A fost un tată pe care mulți copii și l-ar fi dorit: răbdător și calm, iubitor și cald. El mi-a insuflat pasiunea pentru muzică și pentru citit. În lipsa lui, tot muzica și cititul m-au ajutat să mă ridic din nou. Pentru că el îmi spunea mereu să fiu puternică. Am fost, și încă sunt... Sunt sigură că de acolo de unde e, e mândru de mine, pentru că, indiferent de obstacol, trec mai departe cu capul sus și în ritm de dans.  

De multe ori, in perioada de după, ascultam pe repeat aceeași melodie. Din nou, și din nou, și din nou... Așa, îl simțeam din nou aproape de mine. Timpul a trecut. Nu l-am uitat niciodată, însă am învățat să accept viața fără el, pentru că așa m-a învățat, să fiu puternică.

Același lucru încerc să îi învăț și eu pe copiii mei. Să fie puternici, să citească și să asculte muzică. Muzica e mereu prezentă, în casa noastră.


Video din arhiva personală

Și soțul meu e la fel de pasionat de muzică, însă, e o diferență între noi. Eu o ascult, el o analizează. Eu închid ochii și îmi amintesc, el închide ochii și simte muzica. Eu îmi imaginez, el calculează. Îmi poate spune exact ce putere are sistemul, câte boxe sunt într-o sală, dacă bass-ul e pornit sau nu. Pe mine mă pierde. Așa că, atunci când e vorba de ales sisteme audio, întotdeauna mă bazez pe experiența lui. 

Mie îmi plac boxele care au un design frumos, el caută calitatea sunetului. La Edifier, am găsit amândoi ce am vrut: calitate, experiență, design elegant. Un alt punct forte pentru ei a fost faptul că se gândesc la copiii defavorizați, oferind sume mari de bani pentru burse sau pentru implanturi cohleare care să ajungă la copiii cu deficiențe de auz.

Când ești părinte, e imposibil să nu te impresioneze problemele micuților. E imposibil să treci nepăsător pe lângă suferința lor. Mă gândesc cu groază la acei copii care nu pot auzi muzica vreodată, nu îi pot cunoaște puterea vindecătoare, la fel cum mă gândesc cu groază la acei copii care nu au un TATĂ care să le insufle pasiunea și iubirea pentru ceva, pentru orice…

Eu sunt o norocoasă! Trăiesc viața în ritmul muzicii.



Articol scris pentru proba a 5-a a competiției Superblog2017.

Etichete: , , , , , ,