Mirosul de cafea pătrunde până la mine și mă trezește din somn. Cred că
Sorin a vrut să îmi facă o surpriză, înainte să plece la muncă. De obicei,
trebuie să merg împleticindu-mă până la bucătărie și să îmi fac singură cafeaua.
Fără ea, nu mă pot trezi.
Pe față îmi apare un zâmbet uriaș, gândul la cana de
cafea aburindă făcându-mă să sar din pat. Îl strig pe Sorin, niciun răspuns. O
fi la baie. Merg la bucătărie, unde mă așteaptă cafeaua… pe lângă ibric, pe
aragaz, pe jos, numai unde trebuie nu. Nici urmă de Sorin. Nu pot să cred! A
lăsat cafeaua pe foc și a plecat. Nervoasă, pun mâna pe telefon și îl sun.
- Vaaai,
cafeaua!
Asta îmi amintește că
ne-am cunoscut la o cafea… virtuală. Lucram la aceeași firmă, în orașe
diferite. În fiecare dimineață, serveam cafeaua la birou și ne puneam la curent
cu ultimele noutăți. Am devenit prieteni buni și de aici a mai fost nevoie de
un pas.
Când ne-am întâlnit față în față mi-a adus cadou o pungă de cafea
boabe. A zis că nu se pricepe la cadouri (și chiar așa e, mi-a dovedit-o de
multe ori), dar știe sigur că îmi place să beau cafea. Puteam să nu mă las
cucerită? N-aveam cum.
Multe cafele ne-au fost martori de atunci: cafeaua de dimineață, fără de care nu funcționez; cafeaua din week-end, cu
aromă de veselie și relaxare; cafeaua din termos, care ne ținea treji pe
drumurile lungi; cafeaua pe care era să o vărs când m-a întrebat dacă vreau să
fiu soția lui; cafeaua de pe munte, în rochie de mireasă și teniși; prima cafea băută în apartamentul nostru; cafeaua din
maternitate, pe care mi-o aducea dimineața, pe furiș.
Mirosul cafelei
vărsate m-a făcut să rememorez toate momentele frumoase. Aproape că l-am iertat
că a uitat să oprească și aragazul. Aproape...
Am coborât și mi-am cumpărat o cafea de
jos, ca să am spor să fac față unei zile dezastruoase. Ziua a trecut pe
nesimțite, la fel cum trec toate atunci când ai copii. A intrat pe ușă ca un
taifun, cu un zâmbet până la urechi, cam nepotrivit în contextul actual, după
părerea mea.
- Iubita,
am un cadou pentru tine!
- Ca
să te iert pentru dimineață?
- Mai
ales pentru asta! Hai, desfă cutia!
Oare
mi-o fi luat iar vreo eșarfă urâtă? Te rog, Doamne! Nu mai suport încă una.
Totuși, cutia e mare, poate am noroc și scap.
Desfac
ambalajul cu teamă și... surprizăăăă! Înăuntru e un expressor și multe, multe
monodoze de cafea. Waw! Ăsta da cadou!
- Hmmm!
Pentru cine e cadoul ăsta, de fapt? Pentru mine sau pentru tine?
- Iubita
mea, păi nu suntem noi un întreg? E pentru amândoi! Mă ierți?
- Bineînțeles!
După ce cureți bucătăria!
Articol scris (după multe cafele băute) pentru proba numărul 23 a competiției Superblog2017.
P. S. Pozele sunt din arhiva personală.
Etichete: Blogger, Blogging creativ, Cafea, Competitie, La Fântâna, Provocare, SuperBlog 2017