duminică, 19 noiembrie 2017

Rochița lui Bill - Anne Fine - Amira


Cum o fi să fii băiat și să te trezești fetită?

Aflați, citind Rochița lui Bill, de Anne Fine.

Mulțumim, Libris!

Vizionare plăcută!
                      

Cu capul în nori și salariile în Cloud


Ora 12 a sosit
Salarii tot n-am primit.

- Șefaaaa, unde-s banii noștri?

- În Cloud

Adică, iar a fost cu capul în nori și a uitat să facă transferul banilor. Oare când ne vom primi și noi banii la timp?

Cum adică în nori, șefa?

- A zis cineva ceva de nori? Sunt în Cloud, noua platformă salarii. În cinci minute o să aveți banii în conturi.

Aham, să i-o zică lu’ Mutu pe asta! Că doar banii aia zboară.

Eu trebuie să ajung la o ședință, vă rog să aveți grijă să vă ocupați de ce v-am spus!

- Șefaaa… dar banii noștri?

- Nu v-am spus că intră în cinci minute? E plata programată.

Cu asta ne-a lăsat cu gura căscată și a plecat. Clar, iar ne vin banii cu întârziere. Nu știu ce plăți programate a visat ea, dar sigur conturile noastre vor fi goale și peste cinci minute.

De ciudă, îmi iau o altă pauză de cafea. Nu mai am chef să beau cafea, dar nici să muncesc. Aleg cafeaua. Lângă mine, telefonul bâzâie. Am primit un mesaj.

*Suma de 2500 de lei a fost creditată în contul dumneavoastră.

Whaaaat the… a avut dreptate. Avem salarii. Ce minunăție a făcut?

Peste o oră, când se întoarce șefa, ne găsește veseli și cu spor la muncit. Când ai ceva în cont, parcă altfel îți vine cheful.

- Șefa, care e treaba cu Cloud-ul ăsta?

 Eram sigură că veți fi curioși. E o nouă inovație, care îmi va ușura mult munca,

Mda, de parcă se și spetește muncind.

Super, șefa! Cum funcționează?

- Păi, îl programez să facă plățile în locul meu. Bag pontajul acolo, și el calculează singur câți bani trebuie să primiți.

Slavă Domnului, poate un soft știe să calculeze. Așa vom primi și noi salariile corect.

Tot acolo depun și declarația D112 și plătesc contribuții CAS.

Wow, acum mă pot duce la doctor fără emoții că a uitat să plătească iar contribuția.

Pare foarte util, șefa! Mă bucur că vă ușurează munca.

Oare pentru suflatul în ceafă ar trebui să ia sporuri?

-  Calculează și orele suplimentare, șefa?

- Da, e legat în rețea și urmărește programul fiecăruia dintre voi. La sfârșitul zilei, pontajul e transformat în salariu. O să primiți fiecare un utilizator și o parolă și puteți vedea câți bani ați câștigat în ziua respectivă.

Tocmai o văd cu alți ochi pe șefa noastră. Azi, pare aproape de treabă.

 Super, de mâine voi sta peste program. Azi, am niște bani de cheltuit.


*Articol scris pentru provocarea pentru bloggeri de pe H2RO.


O poveste cu lumină în suflet




Un bec vintage luminează timid într-un colț al încăperii. Lumina sa gălbuie, plăpândă aruncă umbre ciudate pe pereții de un alb strălucitor.  Printre ele, umbrele noastre dansează, îmbătate de iubire și vin roșu. Ne ținem de mână și le urmărim fascinați, cum se resping și se atrag și cum devin un întreg. Așa ca noi, iubite.

 A fost o perioadă în care eram eu și erai tu. Acum suntem doar noi. Ne savurăm mâncarea delicioasă și ne sorbim din priviri. Suntem beți înainte să bem și sătui înainte să mâncăm. 

Oare casa noastră iubește și ea? Tot ce știu e că ne reprezintă. E micuță, să nu ne pierdem în ea, să fim mereu aproape unul de celălalt. Pereții sunt albi, să ne urmărim umbrele mai ușor pe ei. Fotoliul din colt e mare, atât de mare încât să încăpem amândoi în el. De asta și avem doar unul.

 Avem măsuțe mici, din lemn, pe care există mereu flori proaspete. Avem biblioteci pline de cărți citite din nou și din nou și corpuri de iluminat vintage, care ne creează atmosfera de poveste. 

Dar, nu poveștile pe care le citim la gura sobei, în serile reci de iarnă, ci poveștile pe care le creăm, iubite! Chiar și acum, facem parte dintr-o poveste. O poveste cu vin și muzică bună, cu lumini difuze și mâncare savuroasă, cu umbre înlănțuite și lumini în suflet. Povestea noastră! 

Nu-i așa că și tu vrei ca povestea noastră să fie cu sfârșit fericit? Să îmbătrânim împreună, ținându-ne de mână? Să nu lăsăm lumina din sufletele noastre să se stingă? 

Atunci când umbrele noastre gârbovite vor dansa pe pereții camerei, gălbui de vreme și cu poveștile lor, să mai aprindem o lumină. Pe cea a becului vintage din colț și pe cea din sufletul nostru. 

Pentru că noi, iubite, avem un singur suflet! 


Articol participant la campania Savelectro, de pe Blogawards.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Lansare Cinema City Galați



Vă povesteam zilele trecute despre lansarea Starbucks, de la Galați, unde am petrecut o seară minunată. O seară la fel de minunată am petrecut și joi, când am participat la petrecerea de lansare a Cinema City Galați.





De ieri, ușile noilor magazine ale Shopping City s-au deschis și pentru public. 

Joi, la petrecerea de lansare, au fost în jur de 400 de invitați, printre care actori (Dana Nălbaru, Dragoș Bucur, Codin Maticiuc), presă, bloggeri, oficialități. S-a tăiat rola de film, s-au servit bunătăți și s-au vizionat filme, în avanpremieră.




Evenimentul a început la 17, cu o conferință de presă. S-a povestit despre istoria de 10 ani a Cinema City, în România.




De la 18.30, a început petrecerea, cu șampanie și mâncare delicioasă, așa cum îi stă bine unei petreceri grandioase. Mâncarea a fost pe toate gusturile, prăjiturile la fel, invitații dornici de distracție.




S-au făcut poze la minut, s-a socializat și s-a tăiat tortul, de către directorul general al Cinema City. Tortul a fost foarte inspirat, sub formă de sală de cinema. După tort, a urmat un concert live și toată lumea a cântat și s-a simțit bine.



Seara s-a încheiat cu vizionarea unui film la alegere, în premieră. Eu am ales să văd Mame Bune și nebune 2, o comedie la care toată sala a fost pe jos de râs. O alegere excelentă. 

Bineînțeles, nu au lipsit popcornul și sucul.


Iubitorii de film gălățeni au acum 8 săli de cinema, care îi așteaptă cu drag și cu filme bune.

Mulțumesc de invitație și ne vedem la film!

Mai presus de el vol. 1 - Dama de treflă - Recenzie


"Nu ai nevoie de un om care să te conducă în viață. Nu ai nevoie de un om pe care să îl conduci. Ai nevoie de un om care să-ți meargă alături și care să te ajute să iei cele mai bune decizii."

Mai presus de el este o carte în care se poate regăsi orice femeie. Este o carte despre cum să te cunoști și să te iubești, despre cum să renaști din cenușă și să știi să te apreciezi la adevărata ta valoare, nu la cea pe care ți-o dau (sau nu) alții.

Mai presus de el este despre femei și extraordinara lor forță, care, odată descoperită, poate urni munții din loc. Este despre suferință și iubire, despre iertare și acceptare, despre prietenie și ură

"Dacă am fi conștienți de cât de repede trece timpul și cât de scurtă e viața, probabil am iubi mai mult și probabil nu am mai da cu piciorul la fericire atât de des, crezând că se găsește pe toate drumurile."

A. este o femeie ca noi toate. Iubește din tot sufletul și se implică total. Când iubitul o înșeală, îl iartă, și îl iartă din nou, mințindu-se singură, sperând că și el o iubește la fel cum îl iubește ea. Însă, atunci când decide să o ia de la capăt, nimic nu o poate opri: nici măcar iubirea, nici măcar propria suferință. Va suferi și va renaște, se va descoperi pe ea, mai presus de el.

"Fiindu-ți teamă de singurătate, riști să alergi în brațele oamenilor nepotriviți și să te îndepărtezi de cei care te-ar putea iubi necondiționat pentru totdeauna."

Mai presus de el este o carte cu, despre și pentru femei, este o lecție de viață și o motivație de a continua, chiar când crezi că nu se mai poate.

Mulțumesc, Bookzone!

vineri, 17 noiembrie 2017

Nuntă Royal(ă) în teniși



- Vrei să fii soția mea?

- Oh, nu! (Panică, panică, panică...)

Sunetul inelului scăpat pe gresia din bucătărie (Daaa, m-a cerut în bucătărie, foooaaarte romantic!) mă trezeste din șoc.

- Îmi - ăăă - pare rău! Credeam că și tu mă iubești și vrei să îmbătrânim împreună.

- Prostuțule, normal că vreau să fiu soția ta. Mă gândeam doar că nu mai avem nicio șansă să mai găsim un salon evenimente în Brașov, anul ăsta. Mult ți-a mai luat!

- De ce Brașov? Noi nu locuim acolo.

- Pentru că vreau nuntă în teniși. Hai să căutăm inelul și îți povestesc!



Dacă cererea în căsătorie a fost una dezastruoasă, la alegerea restaurantului am făcut cea mai bună alegere. Timp de un an de zile, oamenii ăștia de la Royal mi-au suportat cu stoicism toate mofturile și au acceptat cu zâmbetul pe buze fiecare schimbare la schimbare, la schimbare… înțelegeți voi. 

Soțul meu (cu acte în regulă, începând de azi), zice că, dacă mi-au făcut mie față, clar sunt cei mai buni când vine vorba de organizare evenimente Brașov.

Tenișii sunt în picioare, părul în vânt, aerul e curat, de munte. Invitații noștri, puțini dar buni, sunt deja cazați la hotel. Înainte de a începe ceremonia, cobor în restaurant, să fac ultimele verificări. 

Se pun florile pe mese, proaspete, așa cum am vrut. Husele sunt puse pe scaune, fețele de masă arată minunat. Meniul știu că arată bine și e gustos, open bar-ul e pregătit.


- Este totul pe placul dumneavoastră, domnișoară, sau doriți să schimbăm din nou ceva?

Mă uit roată împrejur și sunt mulțumită. Totul arată de vis, așa cum mi-am dorit. Sala spațioasă va fi perfectă pentru invitații noștri nebuni și dornici de distracție. Se va dansa până dimineață, cu pantofii sub mese și cu veselie în priviri.

Gata! Pot să îmi dau voie să mă relaxez.

- Nu! E totul bine, deocamdată… Dar sonorizarea unde e?

- Pregătită! Puteți sta liniștită, totul e în ordine.


Soțul meu râde pe sub mustăți, dar îl văd că e la fel de emoționat ca și mine.  Mergem în camera pregătită special pentru noi și mă ajută să îmi pun rochia. Da, mi-a văzut rochia înainte. Vai, ce tragedie! 

Aranjați și entuziasmați, luăm fotograful după noi și mergem să facem ședința foto în natură. În treacăt, copilul din mine face și niște poze în toboganul din curtea hotelului. Râsetele noastre adună niște capete, ițite pe la geamuri. Câțiva invitați ni se alătură, cu același entuziasm nebun. 




La cât de tare ne distrăm, aproape că uităm să mergem la biserică. Noroc cu un angajat al restaurantului, care ne amintește.

După ceremonia emoționantă și înălțătoare (de pe tocuri de 15, nu are cum să fie altfel), plutim spre restaurant, pregătiți să ne distrăm până dimineața.

Îmi pun din nou tenișii în picioare și mă pregătesc de dans, dans, dans…


Hai cu sârba și cu hora,
Uite cum dansează nora!
Uite-l și pe ginerică
Cum se mișcă fără frică!

Ia, mai bagă și-o sarma!
Până-n zori ne vom distra.
Hai, mai ia și un pahar,
Îl găsești la open bar!

Jos pantofii, pe sub masă,
Toată lumea se distrează.
Până și un bucătar
Dă din cap, după grătar.

Florile-s la locul lor,
Integrate în decor
Ringu-i plin, masa-i gustoasă
Și mireasa bucuroasă.

Ospătarii zâmbitori
Vor servi, până în zori.
Nu e loc de oboseală,
C-asta e nuntă Royal(ă)!


Articol de ficțiune, scris pentru poba numărul 21 a competiției Superblog2017.

P. S. Pozele sunt din arhiva personală, de la ședința trash the dress, de la munte.




joi, 16 noiembrie 2017

Concurs de Black Friday


Există cineva căruia să nu îi placă reducerile? Arătați-mi-l și mie!

Noi iubitorii de cărți, vânăm mereu reducerile de pe site-urile online, doar-doar ne-om cumpăra și noi mai multe cărți. 

Așteptam de mult timp Black Friday-ul și acesta a venit. Ce reduceri ne așteaptă?

Pe lângă reduceri, la sfârșitul articolului, găsiți detalii despre cum puteți câștiga o carte!



Elefantul ne promite reduceri de până la 90%. Sună bine, nu-i așa? 



Libris începe goana după reduceri la 12, la peste 90% din produse.



Și Cartepedia promite reduceri multe, așa că fiți pe fază!


Editura Nemira va avea reduceri de până la 80%.


Pe Târgul cărții sunt sute de cărți la 1 leu și reduceri de până la 90%, timp de 3 zile.



Libmag oferă, de asemenea, reduceri de până la 90%, timp de 3 zile.


Presimt o noapte albă, în care vom colinda pe site-uri și ne vom umple coșurile.


Vă spuneam și de un concurs, la începutul articolului. Puteți câștiga o carte surpriză și semne de carte dacă:

- dați share public postării de pe facebook;

- dați tag la 2 prieteni, într-un comentariu la această postare;

* Cei care dau comandă de pe link-urile din articolul meu, au o șansă în plus la tragerea la sorți. Tot ce aveți de făcut e să îmi arătați un printscreen, în comentarii sau în privat.

Concursul durează până pe 18.11.2017, la ora 13. Câștigătorul va fi extras prin random.org.

Mult succes!




Lansare Starbucks Galați


Azi, vă invit la o cafea. :D 

O cafea aromată, de la Starbucks Galați.






Aseară, am avut plăcerea să fiu invitată la lansarea oficială a cafenelei Starbucks Galați

Începând de azi, cafeneaua e deschisă și pentru public. :)




Dar, să vă povestesc despre aseară. A fost minunat! Cu arome de cafea și prăjituri la discreție, cu degustări și demonstrații de preparare a cafelei. Cu sucuri naturale și copii veseli, cu fotografi și presă, cu tort și oameni zâmbitori și relaxați.





M-am întâlnit și cu Ramona, de la Rokolla și ai noștri pici s-au distrat maxim și s-au îndopat cu prăjituri și fructe proaspete. A, da... și au fugit printre picioarele invitaților, dar asta e altă poveste. :D




La final, am plecat și cu daruri. Cafeaua miroase demențial, iar termosul e tare simpatic. Mulțumesc!

Deci, ne vedem la o cafea?

P. S. Diseară sunt invitată și la lansarea Cinema City. Abia aștept!

miercuri, 15 noiembrie 2017

De la AU la WOW


În mintea mea de copil, arătam MI-NU-NAT!

Mama îmi dăduse bani să îmi cumpăr o rochie elegantă, că – deh – mi se mărita sora. Nu făcea nunta cu tot tacâmul, doar o cununie civilă… și aia iarna. Adică, de ce ai face cununia civilă iarna? Încurcate sunt căile îndrăgostiților!

În fine! Trebuia să îmi iau rochie. În febra pregătirilor, m-a lăsat să merg singură la cumpărături. Totuși, aveam 14 ani, eram capabilă să îmi cumpăr o amărâtă de rochiță. 

Doar că era perioada în care se purtau pantalonii evazați, așa că mi-am luat și eu o pereche, crem și cu vreo 2 numere mai mari. M-am gândit că am timp să îi modific. Nu era decât joi, până sâmbătă mai era muuult. 

Fericită cu noii mei pantaloni, i-am asortat perfect cu o bluză mov, din dantelă. Drăguțică bluza de fel, dacă nu te vedea nimeni îmbrăcată cu ea.

 Îmi mai rămâneau cizmele. Mi-am luat unele cu puțină blăniță, că așa aveau toate colegele.

 Eram sigură că o să fac senzație, și am făcut. Mama era să intre în șoc când m-a văzut îmbrăcată. Pe sora mea a bufnit-o râsul instant, dar nu a zis nimic. Ca să fiu sinceră, uitându-mă în oglindă, nu arătam prea bine. Pantalonii prea lungi cădeau peste cizmele mele cu blăniță și bluza cea mov atrăgea atenția asupra mea ca un far în mijlocul mării. 

Dar, asta aveam, cu asta defilam.

Dacă ar fi să dau timpul înapoi, acum știu exact cum ar fi trebuit să arăt. Nici măcar nu m-aș chinui să merg la cumpărături, prin frig. Aș intra pe site-ul celor de la Answear și aș putea alege ce mi-ar plăcea din atâtea rochii elegante, încât sigur aș arăta perfect.

Pentru așa o ocazie importantă (Doamne ferește, cununie civilă iarna!) aș opta pentru o rochie roșie ca focul, de efect, la care aș purta niște botine negre cu toc, perfecte pentru a evidenția eleganța rochiei și efectul de wow. Blănița clar nu ar avea ce căuta în ecuația asta...

Ca și accesorii, aș purta doar o pereche de cercei și o geantă neagră, simplă, în care să îmi țin rujul roșu, de care nu prea mă despart.




 Nu ar mai trebui să stau cu capul în jos, rușinată de alegerile mele de copil entuziast, ci aș fi în centrul atenției, într-un mod pozitiv. 

Nu aș avea cum să dau greș cu asemenea alegeri.

Dar, cum timpul nu se poate da înapoi, cununia surorii mele va fi mereu o amintire amuzantă și jenantă, în aceeași măsură.

Bine măcar că îmi stătea părul bine… Ninsoare, vânt, coafura rezistă!


Articol scris pentru proba numărul 20 a competiției Superblog2017.

marți, 14 noiembrie 2017

Anotimpul iubirii - Rodica Mijaiche - Recenzie



Cineva m-a întrebat, cândva, dacă eu cred în dragoste la prima vedere... Și nu credeam, deloc. Chiar consideram că e o minciună. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Nici acum nu cred că te îndrăgostești pe loc de un om, însă ceva te atrage spre el, ceva îți spune că el e alesul. De la asta la dragoste, e doar un pas. Deci, da, există și dragoste la prima vedere.

Anotimpul iubirii e prima carte a Rodicăi Mijaiche și ultima pe care am citit-o eu. Nu știu de ce am lăsat-o la urmă, dar a devenit preferata mea, din cărțile ei. Da, e tare scurtă și toate se petrec repede, repede. Însă, sentimentele profunde care "cresc" în cele 178 de pagini, personajele puternice care se creionează, suferința și iubirea care vindecă, toate au urcat-o în top. 

AnaMaria este o persoană sensibilă. Greu încercată de viață, rămasă singură după ce familia i-a murit într-un accident, ea își găsește alinarea în Mihai, prietenul ei cel mai bun. Cei doi locuiesc împreună și lucrează la aceeași firmă de avocatură. Însă, când și Mihai moare, mult prea tânăr, Anamaria se trezește din nou în aceeași situație disperată: este a nimănui. Este convinsă că nu are dreptul la iubire și că atrage moartea persoanelor dragi.

Adrian este fratele lui Mihai. Acesta revine de pe front, după ce mulți ani a luptat în mijlocul acțiunii, căutând moartea. Se consideră vinovat pentru că părinții lor l-au renegat pe Mihai, care avea alte orientări sexuale. Când se întoarce, rănit și cu sufletul zdrobit, află de la Anamaria că Mihai este mort. 

Din prima clipă în care se văd, ceva îi atrage ca un magnet unul spre celălalt. Însă, au prea multe fantome din trecut care îi bântuie și nu își dau voie să fie fericiți. Nu au încredere în ei și încearcă să se îndepărteze unul pe celălalt, doar pentru a nu se răni. Se vor vindeca vreodată de trecut și vor privi spre viitor?

Mulțumesc pentru carte, Rodica! Aceasta a apărut la Librex și o puteți achiziționa de aici.