marți, 25 iulie 2017

Colaborator nou - Ciprian Albu


Un nou colaborator se adaugă la lista celor deja existenți. 

Autorul Ciprian Albu mi-a trimis cartea sa, Inspiră adânc! Expiră!. Abia aștept să o citesc.

 Mulțumesc și mult succes pe mai departe!

Cel care mă așteaptă - Parinoush Saniee



De multe ori ne plângem că suntem nedreptățiți. Ne plângem că nu  avem dreptul la replică sau că părerea noastră nu contează. Ne plângem că nu există egalitate între sexe sau rase. Ne plângem, pur și simplu. Dar, suntem dispuși să nu ne mai plângem și să luptăm, în schimb? Suntem dispuși să schimbăm mentalități, să ne facem cunoscut punctul de vedere, indiferent de sacrificiu? Suntem dispuși să ne facem auziți?

Mă gândesc adesea că sunt norocoasă. Norocoasă că m-am născut într-o țară în care am putut studia, în care nu am stat cu teama că ceea ce spun mă va afecta, în care faptul că sunt femeie nu a fost o rușine. Norocoasă că am dreptul să aleg și să îmi spun părerea, că am dreptul să mă îmbrac cum doresc, că nu sunt o marionetă și atât, în mâinile bărbatului din viața mea. Că nu sunt o proprietate... 

Poate că voi stârni polemici cu ideile mele. Nu asta doresc. Poate că nu știu foarte multe despre viața femeilor din Islam, dar ceea ce știu mă cutremură și știu că nu mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Poate că lucrurile s-au mai schimbat și îmi doresc să se schimbe din ce în ce mai mult și mentalitățile. Îmi doresc ca fiecare femeie să aibă drepturi. De fapt, nu doar fiecare femeie... fiecare persoană.

Dar, să vă povestesc puțin despre Cel care mă așteaptă, roman interzis în Iran de 2 ori, înainte să fie vândut în milioane de exemplare. De ce interzis? Pentru că e o mărturie. O mărturie a greutăților din perioada revoluției și a războiului cu Irak, o mărturie a luptelor pe care o femeie trebuia să le ducă pentru a supraviețui, o mărturie a ororilor la care erau supuse.

Masum a avut ghinionul să se nască fată. Crescută într-o familie cu tradiții bine înrădăcinate, Masum trebuie să lupte pentru ea, pentru a face ceea ce îi place. Frații ei, Mahmud și Ahmad, nu o suportă, o consideră o rușine pentru familia lor, arătându-i asta cât de des pot. Cu insistențe la tatăl ei, ea reușește să meargă la liceu, lucru blamat de toată familia.

Când primii fluturași ai îndrăgostelilor adolescentine își fac apariția, Masum știe că trebuie să aibă mare grijă. Privirile pe care ea și Saeid și le aruncă sunt singurele semne ale legăturii dintre ei. Însă, toată fericirea îi este dată peste cap când frații ei îi găsesc o scrisoare de la el. Este aproape omorâtă în bătaie, pentru că și-a dezonorat familia. Întreg universul îi este dat peste cap.

După ce învinge moartea, este căsătorită cu forța cu Hamid, un om pe care îl vede abia în ziua nunții. Viața cu Hamid se dovedește a fi un iad și o eliberare, în același timp. El îi dă libertate să își continuie studiile, să aibă o viață a ei, însă nu se implică absolut deloc în familie. Singurătatea o omoară ușor, ușor. Activitățile politice ilegale ale lui Hamid îl pun mereu în pericol. Întregul timp liber îl petrece cu prietenii și colegii lui, lăsând-o pe ea singură, să ducă o viață a ei.

Nici nașterea celor 2 băieți nu îi fac pe Hamid să își lase activitățile periculoase. Atunci când este arestat, Masum, trebuie să se descurce singură, să îi crească pe cei doi copii. Dar, cine o va angaja pe ea, fiind soția unui deținut politic? De la familie nu are ajutor, frații îi întorc spatele. Reușește să sfideze regulile și să facă rost de un loc de muncă, reușind să câștige îndeajuns încât să se întrețină.

Hamid este eliberat, dar își reia acțiunile, chiar și după ce fiica lor se naște. Inevitabilul se produce, el fiind executat. Masum rămâne într-o situație și mai grea decât precedenta. Văduvă, cu 3 copii de crescut, într-o țară în plin război. Cu o familie dezbinată, cu băieții în pragul adolescenței, greu de stăpânit și cu o fetiță mică, Masum ajunge la capătul puterilor.

Nimic nu o va pregăti pentru lucrurile prin care va trece. De câte ori va reuși ea să se ridice și să o ia de la capăt? Voința ei va fi de ajuns pentru a lupta cu un sistem vechi, înrădăcinat? Va mai avea putere să îndure, în tăcere, sau va ceda?

O carte cutremurătoare, dar minunată. Îi mulțumesc Laurei pentru provocarea din grupul Prefață de carte și Porția de citit. Poate că nu aș fi citit-o prea curând și aș fi avut de pierdut.


luni, 24 iulie 2017

Frumos și cu inima de gheață - Lysa Kleypas - Recenzie


Știți zilele acelea călduroase, în care nu ai chef de nimic și ai nevoie să citești ceva relaxant și amuzant? Cu o carte de la Editura Miron, sigur nu dai greș. 

Frumos și cu inima de gheață a fost amuzantă, relaxantă, plină de dragoste și pasiune. A avut personaje frumoase, reale, încăpățânate, cu defecte și calități, umane.


Devon Ravenel este un libertin convins. Împreună cu West, fratele lui, duce o viață fără griji și responsabilități. Când Theo, vărul său, moare aruncat de pe cal, Devon este cel care moștenește moșia Eversby Priory. 

Bărbatul care nu știa ce înseamnă o responsabilitate, se trezește pe cap cu o moșie în paragină, plină de datorii, pe care trebuie cumva să o restaureze. Din moștenirea sa fac parte și Kathleen, văduva lui Theo, precum și cele 3 surori ale vărului său, niște tinere fără nicio moștenire și fără să aibă habar de regulile societății.

Deși primul gând este să se descotorosească de toată moștenirea, după ce o vede pe Kathleen, cea care a devenit văduvă după doar 3 zile de la căsătorie, Devon este hotărât să o facă a lui. Și, cum altfel decât restaurând moșia la care ea ține și lăsând-o să locuiască acolo, împreună cu cele 3 surori ale lui Theo?

Pe cât este Devon de libertin, pe atât încearcă ea să respecte regulile. Însă, comportamentul ei impulsiv, firea veselă și rebelă, încăpățânarea și determinarea ei o fac să nu reușească întotdeauna. Pasiunea ei pentru cai este neobișnuită pentru o femeie, mai ales una firavă ca ea.

De fiecare dată când Devon și Kathleen se întâlnesc, reușesc să scoată tot ce e mai rău unul din celălalt. Se provoacă, se jignesc, se ceartă, încercând să mascheze atracția reciprocă pe care o simt. Ei îi este frică să îi cedeze, de frica de a nu fi părăsită, el este hotărât să o facă a lui. 

Orgoliile se ciocnesc cu forță, atracția îi unește cu pasiune. Va câștiga rațiunea sau inima?

Mulțumesc, Editura Miron! Puteți achiziționa cartea de aici.

vineri, 21 iulie 2017

Replica - Lauren Oliver - Recenzie


Fiecare om este unic și special. Așa am fost învățați să credem. Însă, atunci când știința îți invadează viața, atunci când oamenii se joacă de-a Dumnezeu, apar Replicile.

Poate că sunt imperfecte, poate că se dezvoltă diferit, poate că sunt și ele unice. La prima vedere, însă, sunt identice.

Lyra și Gemma... două fete diferite, care nu ar fi trebuit să aibă nimic în comun. Una este om, alta e replică. Dar, ce sunt replicile? Nici mai mult, nici mai puțin decât clone. La institutul Haven, acolo unde oamenii se joacă de-a divinitatea, se creează replici. La început în număr mic, mai apoi cu sutele, sau chiar cu miile. Așa, cercetătorii pot face nestingheriți experimente, având la dispoziție cobaii proprii.

Lyra este o replică. Ea știe că nu este umană și nu este importantă. Replicile sunt doar niște numere... Însă, nu înțelege de ce are speranțe, dorințe, sentimente. Nu că ar conta pentru cineva. Nici măcar pentru ea.

Gemma este fiica marelui Geoffrey Ives. Are tot ce îi trebuie, înafară de afecțiunea tatălui său. O fată complexată, cu multe probleme de sănătate, o fată care nu a ieșit niciodată din cuvântul părinților. Asta, până când descoperă întâmplător, că tatăl său are legătura cu institului Haven. Habar nu are ce se petrece acolo, dar este hotărâtă să afle.

Pleacă, împreună cu Pete, într-o aventură care îi va schimba viața. Ajunge la institut chiar când acesta aproape că nu mai există, în urma unei explozii. 

Lyra reușește să scape, împreună cu 72, primul băiat cu care interacționează. Însă, habar nu au să supraviețuiască înafara institutului.

Întâlnirea dintre Lyra și Gemma va dezvălui multe secrete. Viețile lor sunt acum importante pentru cei ce se străduiesc să țină totul secret. Gemma află lucruri pe care nu trebuie să le știe, Lyra supraviețuiește, putând povesti detalii ce trebuie să rămână ascunse.

Într-o goană continuă, cu criminali pe urmele lor, încearcă să deslușească mistere. Sinucideri sub semnul întrebării, secrete bine ascunse, goana după supraviețuire.

Ce legătură are tatăl Gemmei cu toată această nebunie? Ce secrete i-au fost ascunse ei toată viața? Ce o face pe mama ei să fie dependentă de pastile? 

Cum se va descurca Lyra în lumea mult prea necunoscută ei? Cum va face față?

Deși are două povești diferite, eu am văzut cartea ca pe un întreg. Viețile celor două sunt mult prea legate, aflarea adevărului depinde de amândouă. Poate că m-a ajutat și că am citit cartea intercalat, și nu poveștile pe rând.

Mi-a plăcut ideea de a întoarce cartea, pentru a mai afla o bucățică din povestea celeilalte fete. Mi-a plăcut că Lauren Oliver are și aici același stil alert cu care ne-a obișnuit în Delirium și Panica. Este o carte care te ține în alertă, până la ultima pagină.

Mulțumesc, Libris! Cartea o puteți achiziționa de aici.






joi, 20 iulie 2017

Colaborator nou - Claudia Groza Lazăr


Cărțile pentru cei mici sunt o încântare pentru noi, întotdeauna. Sunt frumoase, colorate, atrăgătoare.


Claudia Groza Lazăr le-a trimis lui Darius și Amirei toate cărticelele ei și le-a făcut o bucurie mare, mare.


Mulțumim pentru cărți și multă inspirație! 

Cărțile le puteți achiziționa de aici.

Dacă sunteți curioși de reacția lor, vă urez vizionare plăcută!

                           



miercuri, 19 iulie 2017

Darurile mamei - Cecilie Enger - Recenzie


Orice om lasă în urmă amintiri, nostalgii, o întreagă viață. Atunci când ne confruntăm cu dispariția cuiva drag, nostalgia ne lovește în piept, ne dărâmă, ne face să ne rugăm pentru o clipă de răgaz. Că sunt amintiri triste sau vesele, plăcute sau neplăcute, nu le putem alunga. De parcă, până atunci, omul acela aproape că nu a existat. De parcă nu reușim să percepem o persoană decât după ce nu mai este prezentă în viața noastră.

Amintirile dau năvală peste noi, luându-ne cu asalt, vin nechemate, atunci când ne așteptăm mai puțin.

Roman autobiografic, Darurile mamei este o carte care te trezește la viață, te face să îi prețuiești mai mult pe cei dragi, să încerci să îți faci timp, în goana nebună de zi cu zi, pentru un zâmbet, pentru un cuvânt, pentru o privire.

Ceciliei îi revine sarcina de a sorta lucrurile mamei sale, înainte de a vinde casa în care a copilărit. Bolnavă de Alzheimer, bătrâna Ruth nu își mai amintește nimic din vechea ei viață. Nu și-l mai amintește pe soțul ei și nici divorțul de el, nu își mai amintește casa din Hon, cu pereții turcoaz din bucătătie, nu și-i mai amintește pe cei 3 copii, care se adunau în jurul bradului de Crăciun, entuziasmați pentru fiecare dar, nu își mai amintește frenezia și entuziasmul cu care lupta împotriva oricărei cauze care nu îi era pe plac. Nu își mai amintește nimic. Atunci când amintirile ei vin, sunt amestecate fără rost și asta o tulbură și pe ea și pe cei din jurul ei.

Cu o seară înainte de a vinde casa, Cecilie găsește într-un vechi sertar o listă cu daruri de Crăciun. Timp de 40 de ani, Ruth a notat, metodic, fiecare dar pe care ei l-au oferit sau l-au primit de Crăciun. 4 decenii în care unii oameni de pe listă au dispărut, făcând loc altora. 4 decenii în care viața li s-a schimbat, asta văzându-se și în darurile pe care le-au primit sau oferit.

Răsfoind listele de daruri, e ca și cum ar pleca înapoi în trecut. Amintiri crezute demult uitate îi revin, persoane demult pierdute îi reapar în memorie. Senzații pe care nu credea că le va mai regăsi, sunt toate în acele liste.

Să fie Darurile mamei doar o aducere aminte? E mult mai mult!

Mulțumesc, Editura Univers! Cartea o puteți achiziționa de aici.