marți, 3 octombrie 2017

Căsuța noastră de vis, Kinder cu surprize...



August, 1996

Mă strecor cu grijă prin gaura mică din gard. Sârma mă zgârie ușor pe spate, dar strâng din dinți și merg mai departe. Nu le pot permite să îmi ia urma, nu mă pot lăsa capturată. Inima îmi bate nebunește. Teama îmi inundă simțurile, auzul mi se ascute, tresar la orice adiere de vânt. Cămașa mi-e ruptă în mai multe locuri și picioarele îmi sunt goale. Nu mai știu de câte zile fug. Aproape că am uitat de ce fug. Dar știu că ei mă urmăresc. M-au urmărit mereu și nu se vor opri niciodată.

În stânga mea se aud pași. Nici măcar nu întorc capul să mă uit. Doar o iau la fugă. Mă împiedic, cad și o iau de la capăt. Găsesc o ramură uscată și o ridic, conștientă că nu mi-ar folosi prea mult, dacă ar trebui să mă apăr cu ea. Dar, e mai bine decât cu mâinile goale. Cineva râde lângă mine și mă aud strigată pe nume. Oare de unde au aflat cum mă cheamă? Poate dacă ignor vocea, va dispărea. 

Cătălinaaa! Te-am strigat de 3 ori. Te rog să stai 5 minute cu fratele tău.

- Dar, mamă! Eram în mijlocul unei bătălii.

- Stai liniștită, cartea nu pleacă nicăieri. Poți relua cititul peste 5 minute.

Am 10 ani și citesc în livada noastră micuță, la umbra unui măr.



Septembrie 2017

Am 31 de ani și stau la bloc. La etajul 4. O strig pe fiica mea de 9 ani, să aibă 5 minute grijă de fratele ei, de 1 an jumătate. Mă roagă să aștept 5 minute. E în mijlocul unei bătălii. Zâmbesc și îmi aduc aminte de bătăliile mele. De livada în care mă ascundeam, de căsuța micuță. De copacul în care mă cățăram, cu o carte în mână (cum altfel?).

Copiii mei nu au livada și copacul. Ei pot visa doar într-un apartament cu 4 camere. Dar pot visa la o căsuță. O căsuță mică… cu livadă și leagăn. Neapărat cu leagăn.

E timpul ca visele să devină planuri!



Cum arată căsuța viselor noastre?

În primul rând, e izolată de toată nebunia orașului. Nu departe de civilizație, dar suficient cât să te simți în natură. Nu aproape de nebunie și aglomerație, dar suficient cât să nu te simți rupt de lume. 

Discutam zilele trecute cu George, prietenul nostru, care este evaluator ANEVAR și ne spunea că acum cel mai mult se construiește în comunele de lângă oraș. Acestea se umplu de familii tinere, familii cu copii, familii care caută o oază de verdeață. Acolo ne-ar plăcea și nouă o căsuță.

Spun căsuță, pentru că nu ne dorim ceva mare. 3-4 dormitoare, un living (acesta neapărat trebuie să fie uriaș), o bucătărie și 2-3 băi. Livingul să aibă ferestre mari, să fie inundat de lumina soarelui. Lângă dormitorul nostru să am un dressing uriaș, să mă pierd în el. Bucătăria să fie utilată cu aparatură de ultimă generație. Îmi place mult să gătesc și să am cu ce să mă joc.  Cel puțin o baie trebuie să aibă cadă mare. Trebuie să am și eu un loc de relaxare. Și să nu uităm de un birou (a se citi cameră pentru cărți). Acolo mi-aș pune doar un fotoliu supradimensionat, o măsuță pentru cafea și rafturi… multe rafturi. Ar fi raiul meu, locul în care să evadez. Asta, când nu evadez în livadă.

Așadar să trecem la grădină. Vrem verde. Mult verde.  Alei din piatră cubică care să formeze labirinturi prin gazonul nostru. Flori care să le împrejmuiască. Undeva în stânga e un lac micuț și o salcie. Nu piscină, nu extravanțe. Doau un iaz. Cu broscuțe și peștișori.

Casa nu e lângă stradă. E ascunsă vederii de gardul înalt. Trebuie întâi să miroși florile, să treci pe lângă lac și abia apoi să ajungi la casă. Vrem lemn și natură. Ne gândim la un proiect de casă asemănător cu micile cabane de la munte, ascunse la umbra brazilor. Doar că noi vom avea livadă. Vrem fructe. Asta e singura producție pe care am avea-o (carnea făcută pe grătar nu se pune, nu?).

Și am ajuns și la livadă. Preferata mea. Cu livada am cele mai frumoase amintiri din copilărie. Vreau să le ofer copiilor mei ocazia să își creeze propriile amintiri, nu să le povestească pe ale mele.

Legat de un nuc bătrân, avem un leagăn. Nu se vede din prima. E ascuns vederii de foișorul în care ne bem dimineața cafeaua și unde servim mesele vara, la umbră. Masa e făcută din butuci de lemn, băncuțele la fel.  Aproape de foișor e grătarul. Arată ca un vechi cuptor. Dacă nu te uiți de aproape, poți fi păcălit. Aici e domeniul soțului meu. El nu se bagă în cărțile mele, eu nu mă bag la grătarul lui. Doar mănânc. Între foișor și grătar e o alee acoperită. Suntem feriți de ploaie și totuși putem sta în aer liber.

Mi-i și imaginez pe cei mici fugind prin toată curtea. Murdărindu-se. Purtând bătălii. Mâncând fructele direct din copac. Jucându-se prin iarba cu un cățel. Nu v-am spus de cățel? Bine, cățel nu e un cuvânt tocmai potrivit, având în vedere că vrem un Ciobănesc.

Am intrat pe secțiunea proiecte case a celor de la AIA Proiect și am rămas plăcut impresionați. Sunt sigură că niște profesioniști ca ei ne-ar ajuta și pe noi să ne proiectăm căsuța de vis. Plăcută vederii, dar simplă. Simplă, dar cu dotări de ultimă generație. Modernă, dar una cu natura. Ca un fel de Kinder cu surprize.



Decaomdată e în stadiul de vis. Dar noi nu încetăm să visăm. De la vis, la plan și mai apoi la proiect nu e mult. Și de la proiect la realizare e și mai puțin. Așa că, facem ce știm mai bine și perseverăm în asta: visăm. Asta, când nu ducem bătălii.

P. S. Am uitat de garaj. Ups!

Cu acest articol particip la proba nr. 3 din competiția Superblog2017.


40 de comentarii:

  1. Wowww! Big Like! Imi place mult! Succes!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti minunata!!!Chiar m-am emotionat la inceput.Articolul e nemaipomenit.Bravo de 1000 de ori.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce mult imi place articolul tau! Felicitări! Daca nu mi-aș fi dorit deja o casa, acum sigur ar fi în capul listei.

    RăspundețiȘtergere
  4. WOW! Ce casuta frumoasa! Cand o sa o faceti trebuie sa venim sa culegem recolta de pe domeniul sotului tau! Nu va putem lasa singuri sa va chinuiti.

    RăspundețiȘtergere
  5. imi plac ideiile tale si casuta chiar si eu am in minte casute si idei!

    RăspundețiȘtergere
  6. Scrii și emoționezi! Noi stam deja la casa așa că pot să spun că nu aș da curtea pe nimic.

    Ps: anul acesta am făcut gem de piersici cu fructe din pomii noștri. ��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să aveți poftă la gem. Cred că e delicios. 😍

      Ștergere
  7. Să știi că și eu am visat înainte să am casa la care am visat. E bine să visezi, visurile se împlinesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Povestea m-a prins și am reușit să fac parte din ea... foarte fain e scris articolul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place povestea, ai fost mai mult decat creativa. M-ai facut sa ma gandesc la cum ar fi casuta visurilor mele.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am un prieten care chiar și-a făcut involuntar un iaz în curte (a excavat pământ pentru a ridica/nivela porțiunea de teren pe care a ridicat construcția și s-a infiltrat apa freatică). L-a populat cu pește! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mult succes Catalina si cu totii visam la o casuta cu o gradina mare in care copiii nostri sa se poata juca in voie, iar noi sa-i privim de la umbra unui copac unde ne traem putin sufletul dupa o saptamana grea. Bineinteles ca din acest tablou nu lipseste o patura si o carte buna, ca doar noi asta sustinem.

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte dragut articolul. Imi si inchipui ca nu poti s-o deranjezi pe cea mica de la citit. Acum cand stau si ma gandesc, este bine s-o lasi sa citeasca pentru a nu-si pierde interesul

    RăspundețiȘtergere
  13. cat de mult mi-ar placea si mie sa stau la casa! parca-mi vad copilul alergand intr-o gradina mereu verde!

    RăspundețiȘtergere
  14. Si eu as vrea tot o casa mai retrasa de tumultul urban si vreau si cateva animale, ca sa fie peisajul mai animat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi doar câine, dar sigur nu aş scăpa şi fără pisică. :))

      Ștergere
  15. Haha. La asa o casuta misto parca nici nu mai ai nevoie de garaj.

    RăspundețiȘtergere
  16. Un articol extrem de sensibil. Felicitări, Cătălina, pentru această poveste extraordinară!

    RăspundețiȘtergere
  17. Wow, ce vis frumos! Sper sa devina realitate :). Si eu faceam la fel cand eram copil :))

    RăspundețiȘtergere