Porția de citit: Fie pâinea cât de rea, tot mai buni sunt papanașii

Din restaurant se aude Edith Piaf. Sunetul pătrunde lin, împreună cu mirosul de flori proaspete, abia aduse. Lumânările ard pe mese, dând un aer și mai romantic întregului decor. La masa din colț, ascunsă puțin vederii, stă el, Guillaume Musso. Tot ce văd în fața mea sunt cărți, cărți, cărți… autografe, autografe, autografe.

Îmi dau 2 palme, în mintea mea, și îmi spun că trebuie să mă concentrez. Să o văd pe frumoasa lui soție, cum îi zâmbește, să mă adun și să le gătesc cea mai bună mâncare. Să plece din România, cu gândul de a reveni. Nu doar pentru peisaje, dar și pentru mâncare. Și m-au ales pe mine și restaurantul meu. Am de ce să fiu mândră.

În timp ce ospătarul le ia comanda, primul lucru pe care îl fac este să îmi pregătesc uleiul. Ocazia de a îl hrăni pe unul din autorii mei preferați nu se ivește prea des, așa că, am de gând să îi dau să mănânce gustos și sănătos. În timp ce presa de ulei YODA HOME PRO își face magia, încerc să mă mențin cu picioarele pe pâmânt și îmi fac mii de scenarii. Deja mă gândesc la scoici, cotlete de berbecuț, lava cake sau mousse de ciocolată. Farfurii superbe mi se derulează prin fața ochilor și abia aștept să îmi dau frâu liber imaginației.

Aproape că îi smulg ospătarului carnețelul cu comenzi din mână și nu îmi vine să cred ce scrie acolo: pui pe sare cu mămăliguță și papanași. Pe buneeeee? Mi-am stors creierii toată ziua pentru pui pe sare și papanași? Am muncit toată viața să am un restaurant cu o stea Michelin și acum, când am ajuns la nivelul ăsta, și vreau să impresionez autorul meu preferat, trebuie să gătesc ceva atât de simplu?

Ospătarul nu știe dacă să râdă sau nu, bucătarii mei au muțit. Îl întreb pe ospătar cum de au comandat asta și mi-a zis că vor să aibă o experiență autentică. După ce trag adânc aer în piept, parcă văd altfel lucrurile. Stai puțin, că eu sunt expertă la mâncărurile astea… și au un gust demențial! Foie gras pot să mânânce oriunde, dar pui pe sare, doar la mine.

Pregătesc mixul de condimente (doar nu vă așteptați să vă spun secretul, nu?) și îl amestec cu uleiul presat la rece. Mă felicit, încă o dată, pentru decizia de a profita de promoțiile YODA. Presa asta face toți banii. Uleiul făcut pe loc dă o savoare extraordinară mâncării. Ung bine puiul cu amestecul magic și îl pun la cuptor, pe un pat de sare.

Între timp, pregătesc mămăliguța, în care pun unt din belșug, să fie mai franțuzită. Bucătăria se umple de o aromă divină. Când e aproape gata puiul, îl ung cu puțin ulei de susan, presat și el, în direct, în bucătăria mea minunată. Îi va da un gust dumnezeiesc.

Am puține emoții când preparatul meu pleacă la masă, dar nu am timp să analizez prea mult, deoarece pregătesc aluatul pentru papanași. Trei picături de ulei de migdale, proaspăt presat, vor face diferența dintre un preparat banal și unul demn de cele mai bune restaurante ale lumii.

Fac dansul victoriei când farfuriile vin goale înapoi și continui să prăjesc papanașii, pe care îi înec apoi în smântână și dulceață de vișine. Dacă-i bal, bal să fie! Cu ăștia nu am cum să dau greș, garantat. Primesc farfuriile atât de curate înapoi, încât îl întreb pe ospătar dacă le-a și spălat, înainte să mi le aducă. Zâmbetul lui, până la urechi, îmi dă răspunsul.

Decid că e momentul să merg să îi urez lui Guillaume ședere plăcută, la noi în țară. Nu că aș muri de nerăbdare să dau mâna cu cel ale cărui cărți m-au ținut noaptea trează, ci doar pentru că așa e politicos (nimeni nu crede ce aberez, nici măcar eu).

Zâmbetele cu care mă întâmpină și felicitările pentru mâncare, îmi fac inima să o cam ia razna. Îi spun să se calmeze, le mulțumesc pentru complimente și le urez să aibă o vacanță plăcută, la noi în țară. Nu voi pomeni nimic de cărți… oamenii se relaxează.

Reușesc să mă îndepărtez, victorioasă, doi pași… și încă doi, înapoi. Îmi pun cel mai nevinovat zâmbet pe care îl am și întreb: