De la AU la WOW


În mintea mea de copil, arătam MI-NU-NAT!

Mama îmi dăduse bani să îmi cumpăr o rochie elegantă, că – deh – mi se mărita sora. Nu făcea nunta cu tot tacâmul, doar o cununie civilă… și aia iarna. Adică, de ce ai face cununia civilă iarna? Încurcate sunt căile îndrăgostiților!

În fine! Trebuia să îmi iau rochie. În febra pregătirilor, m-a lăsat să merg singură la cumpărături. Totuși, aveam 14 ani, eram capabilă să îmi cumpăr o amărâtă de rochiță. 

Doar că era perioada în care se purtau pantalonii evazați, așa că mi-am luat și eu o pereche, crem și cu vreo 2 numere mai mari. M-am gândit că am timp să îi modific. Nu era decât joi, până sâmbătă mai era muuult. 

Fericită cu noii mei pantaloni, i-am asortat perfect cu o bluză mov, din dantelă. Drăguțică bluza de fel, dacă nu te vedea nimeni îmbrăcată cu ea.

 Îmi mai rămâneau cizmele. Mi-am luat unele cu puțină blăniță, că așa aveau toate colegele.

 Eram sigură că o să fac senzație, și am făcut. Mama era să intre în șoc când m-a văzut îmbrăcată. Pe sora mea a bufnit-o râsul instant, dar nu a zis nimic. Ca să fiu sinceră, uitându-mă în oglindă, nu arătam prea bine. Pantalonii prea lungi cădeau peste cizmele mele cu blăniță și bluza cea mov atrăgea atenția asupra mea ca un far în mijlocul mării. 

Dar, asta aveam, cu asta defilam.

Dacă ar fi să dau timpul înapoi, acum știu exact cum ar fi trebuit să arăt. Nici măcar nu m-aș chinui să merg la cumpărături, prin frig. Aș intra pe site-ul celor de la Answear și aș putea alege ce mi-ar plăcea din atâtea rochii elegante, încât sigur aș arăta perfect.

Pentru așa o ocazie importantă (Doamne ferește, cununie civilă iarna!) aș opta pentru o rochie roșie ca focul, de efect, la care aș purta niște botine negre cu toc, perfecte pentru a evidenția eleganța rochiei și efectul de wow. Blănița clar nu ar avea ce căuta în ecuația asta...

Ca și accesorii, aș purta doar o pereche de cercei și o geantă neagră, simplă, în care să îmi țin rujul roșu, de care nu prea mă despart.




 Nu ar mai trebui să stau cu capul în jos, rușinată de alegerile mele de copil entuziast, ci aș fi în centrul atenției, într-un mod pozitiv. 

Nu aș avea cum să dau greș cu asemenea alegeri.

Dar, cum timpul nu se poate da înapoi, cununia surorii mele va fi mereu o amintire amuzantă și jenantă, în aceeași măsură.

Bine măcar că îmi stătea părul bine… Ninsoare, vânt, coafura rezistă!


Articol scris pentru proba numărul 20 a competiției Superblog2017.

Etichete: , , , , ,