Porția de citit: Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă!

Urletul înfiorător care se aude în dreapta mea mă trezește din transa în care am căzut. Am căzut la propriu. Acum două secunde, jucam un joc și acum fac parte din el - Jumanji: Aventură în junglă.

Ce mi-o fi trebuit oare? Nu puteam juca și eu Aventuri la pescuit sau Cum să te bronzezi cu stil? Junglă mi-a trebuit, junglă am găsit.

Corpul meu de adolescentă timidă și nesociabilă a dispărut, lăsând loc unei roșcate focoase, cam dezbrăcată, care pare gata să se lupte cu orice și oricine. Dar, deocamdată nu sunt pregătită să lupt cu fiara care se apropie, din dreapta. Nu știu ce e, dar știu că urletul mă înspăimântă. Și mai știu un lucru: fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă.

- Fugi, Martha, fugi!

Mă uit să văd cine m-a strigat și îmi dau seama că sunt prietenii mei, prinși în același coșmar. Îndrăznesc să întorc capul și văd ditamai leul, pregătit să mă înhațe. Nu mai stau să analizez prea mult, ci o iau la goană, cu inima gata să îmi sară din piept (Cred și eu, la ce top scurt am pe mine!!!).

Știu că nu am nicio șansă, dar nici nu voi fi cina drăguțului leu, fără să ~~lupt~~ fug. Picioarele mele goale prind viteza unei antilope, ceea ce nu e prea logic. Deodată, îmi pică fisa: dacă jocul s-a tranformat în realitate, înseamnă că și super-puterile mele la fel. Să vezi ce comedie va fi când voi da cu leuțul de pământ.

Dintr-un exces de zel și curaj, mă opresc din goană, hotărâtă să îl înfrunt. Prietenii mei mă strigă disperați, convinși că am abandonat lupta. Le zâmbesc triumfător și las nebunia să iasă la iveală. Când fiara mai are câțiva centimetri până să mă devoreze, mă uit în ochii lui și înlemnește. Apoi, își pune coada între picioare, ca o pisicuță cuminte ce e, și face cale întoarsă.

- Waw! Asta a fost extraordinar. Cum ai făcut-o?

- Am hotărât să îmi folosesc puterile, printre care și cea de a pătrunde în gândurile animalelor. I-am sugerat că îl așteaptă leoaica și nu e tocmai veselă... Ah, și i-am mai zis că eu nu sunt prea gustoasă, am prea multe oase. Ar fi bine să înceapă cu voi.

Văd cum prietenii mei se uită la mine cu gura căscată, cu ochii bulbucați de frică.

- Cum ai putut face asta?

- La fel cum și voi ați putut face galerie de pe margine, în loc să mă ajutați.

- Ai dreptate, ne cerem scuze! Doar că era așa fioros… așa real. Vine după noi acum, nu-i așa?