- Vrei să fii soția mea?
- Oh, nu! (Panică, panică, panică...)
Sunetul inelului scăpat pe gresia din bucătărie (Daaa,
m-a cerut în bucătărie, foooaaarte romantic!) mă trezeste din șoc.
- Îmi - ăăă - pare
rău! Credeam că și tu mă iubești și vrei să îmbătrânim împreună.
- Prostuțule, normal că vreau să fiu soția ta. Mă
gândeam doar că nu mai avem nicio șansă să mai găsim un salon evenimente în Brașov, anul ăsta. Mult ți-a mai luat!
- De ce Brașov? Noi nu locuim acolo.
- Pentru că vreau nuntă în teniși. Hai să căutăm
inelul și îți povestesc!
Dacă cererea în
căsătorie a fost una dezastruoasă, la alegerea restaurantului am făcut cea mai
bună alegere. Timp de un an de zile, oamenii ăștia de la Royal mi-au suportat cu
stoicism toate mofturile și au acceptat cu zâmbetul pe buze fiecare schimbare
la schimbare, la schimbare… înțelegeți voi.
Soțul meu (cu acte în regulă,
începând de azi), zice că, dacă mi-au făcut mie față, clar sunt cei mai buni când
vine vorba de organizare evenimente Brașov.
Tenișii sunt în picioare, părul în vânt, aerul e curat, de munte. Invitații
noștri, puțini dar buni, sunt deja cazați la hotel. Înainte de a începe
ceremonia, cobor în restaurant, să fac ultimele verificări.
Se pun florile pe
mese, proaspete, așa cum am vrut. Husele sunt puse pe scaune, fețele de masă
arată minunat. Meniul știu că arată bine și e gustos, open bar-ul e pregătit.
- Este
totul pe placul dumneavoastră, domnișoară, sau doriți să schimbăm din nou ceva?
Mă uit roată împrejur și sunt mulțumită. Totul arată de vis, așa cum mi-am
dorit. Sala spațioasă va fi perfectă pentru invitații noștri nebuni și dornici
de distracție. Se va dansa până dimineață, cu pantofii sub mese și cu veselie
în priviri.
Gata! Pot să îmi dau voie să mă relaxez.
- Nu!
E totul bine, deocamdată… Dar sonorizarea unde e?
- Pregătită!
Puteți sta liniștită, totul e în ordine.
Soțul meu râde pe sub
mustăți, dar îl văd că e la fel de emoționat ca și mine. Mergem în camera pregătită special pentru noi
și mă ajută să îmi pun rochia. Da, mi-a văzut rochia înainte. Vai, ce tragedie!
Aranjați și entuziasmați, luăm fotograful
după noi și mergem să facem ședința foto în natură. În treacăt, copilul din
mine face și niște poze în toboganul din curtea hotelului. Râsetele noastre adună
niște capete, ițite pe la geamuri. Câțiva invitați ni se alătură, cu același
entuziasm nebun.
La cât de tare ne distrăm, aproape că uităm să mergem la
biserică. Noroc cu un angajat al restaurantului, care ne amintește.
După ceremonia
emoționantă și înălțătoare (de pe tocuri de 15, nu are cum să fie altfel), plutim
spre restaurant, pregătiți să ne distrăm până dimineața.
Îmi pun din nou
tenișii în picioare și mă pregătesc de dans, dans, dans…
Hai cu sârba și cu
hora,
Uite cum dansează
nora!
Uite-l și pe ginerică
Cum se mișcă fără
frică!
Ia, mai bagă și-o
sarma!
Până-n zori ne vom
distra.
Hai, mai ia și un
pahar,
Îl găsești la open
bar!
Jos pantofii, pe sub
masă,
Toată lumea se
distrează.
Până și un bucătar
Dă din cap, după
grătar.
Florile-s la locul
lor,
Integrate în decor
Ringu-i plin, masa-i
gustoasă
Și mireasa bucuroasă.
Ospătarii zâmbitori
Vor servi, până în
zori.
Nu e loc de oboseală,
C-asta e nuntă
Royal(ă)!
Articol de ficțiune, scris pentru poba numărul 21 a competiției Superblog2017.
P. S. Pozele sunt din arhiva personală, de la ședința trash the dress, de la munte.
Etichete: Blogger, Blogging creativ, Competitie, Hotel Royal, Provocare, SuperBlog 2017